Fetele Diavolului

   

 Indiferent ca se cheama Satan, Lucifer sau Mephistotel, este o fiara cu aproape mai multe fete decat nume. In ultimii cinci sute de ani, artistii au ilustrat diavolul ca pe o ciudata creatura incornorata, ca pe un conducator de osti in armura sau ca pe un croitor al uniformelor naziste. Exista  zeci de opere create de pictori de-a lungul a sute de ani portretizand cel mai celebru inger cazut, alaturi de demonii si taramul sau intunecat.

      In mod evident, oamenii sunt mai fascinati de diavol decat de Dumnezeu. Poti s-o observi in filmele si serialele din ultimul timp, in carti, romane si materiale grafice. Exista o curiozitate naturala umana in privinta groazei. In descrierile timpurii ale lui Satan, mergand pana in anii 1500 si 1600, aceasta intriga a groazei este proiectata asupra imaginii unui bestial si inuman demon. Dar pe masura ce secolele se scurg, artistii incep sa interpreteze personificarea raului, ei bine, ca si cum ar arata ca cineva dintre noi. Cum a evoluat imaginea diavolului, de la un demon asemanator unei capre, la cea  chiar a vecinului dumneavoastra? Cum decid artistii cum sa-l imagineze pe diavol?

      In evul mediu, artistilor care doreau sa-l descrie pe Satan - printre ei Hieronymus, Durer, Goltzius - toti din Germania - li se dadeau surprinzator de putine detalii din Biblie despre cum ar trebui sa arate acesta. Biblia este foarte vaga in aceasta privinta. Pentru a vizualiza acest conducator al Iadului, artistii au construit impreuna o imagine provenind din vechi traditii care deja decisesera cum trebuie sa arate demonii. Mici bucati de puzzle din religii defuncte au fost sintetizate: copita despicata a lui Pan, coarnele diferitilor zei din diverse religii ale orientului apropiat. In secolele 15 si 16 aceste elemente s-au solidificat intr-o personificare a diavolului vazut ca un mare inamic al lui Christos, a Bisericii si a umanitatii: o bestie cu blana si incornorata.

      Literatura a avut deasemenea, o influenta majora in modelarea viziunii artistilor asupra lui Lucifer: in Evul Mediu, Infernul lui Dante, din secolul 14, a produs cea mai grafica descriere a creaturii ce sta in cercurile cele mai intime ale iadului. Intr-o imagine creata de Corneluss Gall, Satan apare exact asa cum l-a descris Dante: stand in picioare, partea sa inferioara fiind ingropata intr-o mare de gheata, cu trei fete, rontaind la cei trei mari tradatori - Judas Iscariot, Brutus si Cassius. Se holbeaza chiar la privitor cu o fata primordiala si ingrozitoare. Grafic, este o imagine foarte puternica.

      In secolele ce urmeaza, ilustrarea lui Satan in arta evolueaza de la o bestie mizerabila la o figura mult mai umana. Deja in secolul 18, este innobilat, aratand aproape ca Apollo.(exemplu “Satan chemandu-si ostile” din 1790). Acest lucru a fost datorat urmarilor Revolutiilor Franceze si Americane, care au incercat sa indeparteze cele mai superstitioase elemente ale religiei. Astfel, oamenii au interpretat aparenta Diavolului, mai putin ca pe o creatura demonica si mai mult ca pe o imagine eroica a rebelului impotriva opresiunii unui Dumnezeu patern. Aceste interpretari au fost deasemenea influentate de “Paradisul pierdut” al lui John Milton, unde Satan este conturat ca un erou tragic, aproape vrednic de mila.

       In secolul 19, publicarea operelor lui Goethe (Mephistotel - in Faust) si Mark Twain (Strainul misterios) au influentat artistii sa-l portretizeze pe Satan ca pe un personaj viclean, machiavelic si dandy. In loc sa sperie oamenii, sa-i intimideze si sa-i indemne la pacat acum diavolul este mult mai persuasiv. Si trebuie sa arate in concordanta cu acest rol: mai mult agil decat bestial.

      In timp ce imaginea rosie, inaripata si incornorata a lui Satan persista in imaginatia colectiva de astazi, artistii contemporani au acordat diavolului cea mai umana fata posibila. Exista opere care pot fi cel putin tulburatoare in aceasta privinta, cum ar fi cea a fotografului Andres Serrano din 1984 - “Rai si iad” carea arata o femeie goala legata se maini si insangerata. Cu spatele la ea sta un cardinal cu o fata impietrita care a torturat-o clar in vreun fel. Imaginea este mult mai ambigua decat precedentele care descriau diavolul intr-un mod mult mai primitiv. In secolul 20, in timp ce structurile traditionale religioase se prabusesc, artistii au inceput sa arate ca diavolul poate chiar sa stea in interiorul bisericii, care a revendicat atat de vehement opozitia fata de el. Oamenii au atat de multe intrebari despre punctul de vedere al bisericii asupra sexualitatii, despre ce este raiul, ce este iadul, unde sta intra-adevar raul si de ce este el comis. In pictura lui Jerome Witkins din 1978 - “Diavolul ca croitor”, Satan nu este portretizat deloc ca un diavol standard, ci ca un om ordinar care croieste uniforme pentru nazisti in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Atarnand in jurul sau, intr-o lumina sangerie, zac uniforme SS si de prizonier. Este de fapt un comentariu asupra banalitatii raului. Diavolul a devenit noi, intr-un fel. El nu mai este acum personificat ca o creatura rea. Oamenii sunt cei care au creat iadul pe pamant. Va invit si pe dumneavoastra sa trageti concluziile de rigorare, daca exista asa ceva….