Blogul s-a mutat la adresa:

http://www.lumeaparanormalului.xyz

http://www.lumeaparanormalului.xyz

Superputeri

Superputeri care exista cu adevarat, sau aptitudini senzoriale exceptionale? Sunt visul multor copii si de ce nu si a copiilor mai mari. Si daca ar fi posibil sa ai super-puteri? Sa zbori, sa te teleportezi? Nu o sa va mai mintim mult timp, pentru looping-urile lui Superman va trebui sa mai asteptati, in schimb, un alt lucru e in stoc pentru dumneavoastra. La fel ca in serialul ‘The Sentinel’, fiinta umana poate sa-si dezvolte simturile (de maniera voluntara sau din cauza unei maladii), pana la niveluri extraordinare. Sa vezi in intuneric, sa recunosti orice nota muzicala, sau sa dezvolti o memorie fotografica pot fi cateva superputeri cu care nu ne-ar fi deloc rusine…

Urechea muzicala absoluta. Aptitudine visata de toti artistii, urechea absoluta ii permite posesorului sa recunoasca orice nota ar asculta, fara sa fie nevoie de orice alta nota de referinta. Titularul urechii muzicale absolute poate determina nota exacta din cea mai mica tonalitate, oriunde, absolut tot timpul. Este asociata de mult timp ideii de geniu. Mozart poseda o asemenea ureche, probabil si Beethoven.

Super - gustul. Cum o indica si numele acestei superputeri, un super gustator resimte gustul intr-o maniera decuplata. Cand este bun este bun, dar cand nu este bun…e ingrozitor. Astfel, indivizii “super-gustatori” evita adesea citricele, alimentele amare iar aciditatea le e insuportabila. In schimb, s-ar putea ca asta sa ajute persoanele ingrijorate ca s-ar putea pierde in jungla si ar trebui sa evite sa manance plante otravitoare. Nu stim niciodata ce s-ar putea intampla…

Super - mirosul. Un pic ca si cu papilele gustative dar de data aceasta cu simtul olfactiv. Ne veti spune ca de fapt va povestim din serialul “The Sentinel”, si de fapt este putin asa, cu exceptia faptului ca in viata reala, hipermirosul se dezvolta mai ales la femeile insarcinate. De ce? Nu stim prea multe, dar anumite ipoteze isi au izvorul chiar in preistorie si in nevoia femeii insarcinate de a simti pericolul foarte devreme pentru a putea sa se puna la adapost (mai ales in cazul incendiilor).

Insensibilitatea congenitala la durere. Aici ne apropiem un pic de o putere care ne-ar permite sa fim angajati ce cei de la X-Men, chiar daca aceasta maladie este extrem de rara. Persoanele care sufera din cauza ei sunt fizic incapabile sa resimta durerea. La prima vedere asta suna mai degraba distractiv dar aceasta conditie poate sa se dovedeasca foarte periculoasa pentru ca persoanele se pot rani si nu-si pot da seama de asta. Cea mai mica ciupitura se poate totusi infecta si le poate pune viata in pericol.

Ecolocatia. Stim cu totii ca Batman nu are superputeri, dar daca ar fi muscat de un liliac radioactiv, este sigur ce ar recupera. Ecolocatia este facultatea (utilizata mai ales de nevazatori) de a se localiza in spatiu gratie ecoului. Unii nevazatori lovesc suprafata pe care pasesc cu bastonul, pentru a produce sunete, altii bat cu piciorul in pamant si altii produc un zgomot specific - ca un pocnet- folosind pentru asta limba si cerul gurii. Urechea receptioneaza ecoul iar creierul il analizeaza, rezultand un fel de “imagine auditiva tridimensionala” a spatiului inconjurator.

Tetracromatismul. Dupa miros, gust si auz, iata si vederea: pentru moment nu este decat o ipoteza a unei cercetatoare britanice, dar se poate ca un mic numar de femei sa fie capabile sa distinga o gama de culori intr-un spectru mult mai extins decat media. Un pic inversul daltonismului, pana la urma.

Sinestezia. Trecand in revista toate simturile, trebuie sa le amestecam un pic. Sinestezia este un fenomen neurologic pasionant care poate fi descris in mai multe moduri dar a carui constanta este intalnirea a doua sau mai multe simturi. Anumite persoane pot de exemplu sa asocieze o culoare precisa fiecarei litere din alfabet, sa asocieze o culoare unei note muzicale, sau chiar sa asocieze un gust unui cuvant. Personificarea este deasemenea o forma a sinesteziei in care anumite cuvinte, zilele saptamanii sau lunile anului sunt asociate unor personalitati.

Memoria eidetica. Daca sunteti fericitul posesor al unei memorii eidetice (ceea ce este putin probabil) dispuneti de o memorie asa-zisa “alsoluta” sau fotografica care va perite sa retineti o cantitate imensa de sunete, imagini, texte, etc. Chiar daca o asemenea memorie nu a fost demonstrata stiintific, mai multi cercetatori o invoca pentru a explica inteligenta iesita din comun a anumitor pacienti autisti.

Ce Este de Fapt Norocul

Sunteti norocosi in viata? Haaa…va vad deja reactionand la aceasta intrebare in diferite moduri: un pic, ca toata lumea, sa spunem ca sunt nascut sub o stea norocoasa, cu siguranta, absolut deloc - pot fi tot atatea raspunsuri. Insa adevarata intrebare este aceasta: de ce unii au sansa iar altii sunt ghinionisti in viata? Care sunt elementele care vor juca in favoarea voastra, care va vor proiecta intr-o viata agreabila, unde totul este lapte si miere si in care sunteti fericit?

Ce anume atrage sansa in viata dumneavoastra? La prima vedere, pare dificil de raspuns la aceste intrebari. Totusi, numeroase indicii ne pot permite sa avansam cateva raspunsuri. Va propun sa studiem cateva fraze pe care le auzim in mod regulat pentru a intelege cum functioneaza acest fenomen pe care-l numim sansa sau noroc.

Viitorul surade indraznetilor. Este totusi un concept interesant. El ar putea sugera ca oamenii care nu iau taurul de coarne nu atrag sansa si deci vor avea un viitor foarte putin glorios. Este un principiu foarte important in realitate. Cu totii avem oportunitati in viata, da absolut toti. Insa le acordam atentie sau nu. Luam riscul de a profita de ele sau nu. Facem totul pentru ca aceste oportunitati sa devina realitate in viata noastra sau nu. Da, este adevarat. Cu cat veti face mai putine eforturi pentru a va imbunatati viata, cu atat ea nu se va imbunatati. Ne este nevoie sa fim genii ca sa intelegem asta. Stiati ca majoritatea persoanelor care ajung in posturi foarte important sunt aceia care erau asezati in fundul clasei cand erau tineri? Studiile au aratat ca sunt mai capabili sa-si asume riscuri si sa acceada deci la posturi interesante si bine remunerate. Bine, este evident ca majoritatea sufera esecuri inainte de a reusi, dar n-a existat niciodat omleta fara oua sparte.

A fi la locul potrivit in momentul potrivit(si viceversa). Vedeti concordanta cu paragraful de mai sus? Nici intr-o mie de ani!! Lasati-ma sa va lamuresc pentru ca nu vedeti unde vreau sa ajung. Dupa un succes, apropiatii sau prietenii va intreaba probabil “Dar cum ai facut de ti-a iesit asa bine? Pentru a ajunge acolo? Pentru a realiza asta? Intrebare la care raspundeti: “Am fost la locul potrivit in momentul potrivit”. Insa ceea ce este bine sa priviti mai atent este faptul ca ati fost mai multi in acelasi loc, in acelasi moment si totusi doar dumneavoastra ati tras spuza pe turta. De ce? Pai indrazniti inca sa ma intrebati de ce? Pentru ca ati fost curajos!!! Pentru ca ati luat taurul de coarne si nu l-ati mai lasat. Deci este sansa sau nu este sansa?

Legea seriilor. Legea seriilor corespunde mai multor evenimente de acelasi tip, care se produc intr-un interval de timp foarte scurt. Putem spune ca este acelasi lucru cu “Niciodata 2 fara 3”(adica un lucru care s-a produs de doua ori se va produce si a treia oara). Aceasta replica m-a facut intotdeanua sa zambesc. Din ce motiv exista legea seriilor? Iata un exemplu: Ce se intampla cand patiti un eveniment neplacut? Reflexul pe care-l avem cu totii, si este uman sa-l avem, este de a ne fi frica ca evenimentul sa nu se repete. Insa putem face o adevarata fixatie in anumite cazuri…Si dupa parerea dumneavoastra, este probabil ca un eveniment sa se intample cand ne concetram asupra lui cu toate fortele noastre sau atunci cand suntem detasati? Cred ca suntem pe aceeasi lungime de unda….Mintea noastra va atrage spre noi exact la  ceea ce ne gandim mai mult si astfel ne vom regasi din pacate in legea seriilor care risca sa ne aduca inca o data evenimentul in cauza. Bineinteles, am vorbit despre un exemplu negativ, pentru ca are mai multa greutate, insa exemplul poate merge si in sensul celalalt. De unde interesul de a fi pozitiv de fiecare data…Deci, legea seriilor releva sansa sau nu?

Norocul incepatorului. Incepatorul este prin definitie acela care debuteaza si care nu cunoaste inca domeniul in care se investeste. In ziua in care vi s-a pus o mingie de basket in mana pentru prima data si vi s-a cerut sa aruncati la 3 puncte, doua situatii sunt posibile: -Marcati si considerati asta ca noroc, explicat prin sansa incepatorului; -Nu marcati si va ganditi deci ca nu sunteti facut pentru acest sport, chiar daca ati fost aproape. Dupa parerea mea exista doua tipuri de incepatori: acela care este norocos si acela care este ghinionist. Cel care este norocos este acolo pentru placerea descoperirii si pentru a face maxim pentru a progresa. El nu isi pune lui insusi o presiune inutila. Stie ca are tot timpul sa dovedeasca dar va progresa in ritmul lui si cu dorinta de a merge mai departe. Ghinionistul este cel care nu va marca pentru ca stia dinainte ca nu va ajunge sa marcheze. El crede ca soarta ii este tot timpul potrivnica si se gandeste ca nu este dotat pentru a deveni cineva important. Insa atunci, sansa intre cei doi jucatori in timpul jocului, este doar starea de spirit care difera?

Intamplarea face lucrurile. Lucrurile se intampla din intamplare? Care este starea noastra de spirit vis a vis de intamplare? Ne gandim ca intamplarea ne pune intotdeauna in pericol? Fiecare cu modul lui de a vedea lucrurile. Intamplarea nu pune intotdeauna lucrurile in ordine la prima vedere. Dar trebuie sa vedem asta ca pe o provocare. Viata nu este roza si minunata in permanenta. Viata inseamna si sa intalnesti etape complexe si neplacute intr-un prim stadiu dar care se pot dovedi extrem de utile la sfarsit. Hasardul vietii inseamna si sa accepti ca ti se pot intampla si evenimente neprevazute. Dar nu totul se intampla la voia intamplarii. Foarte adesea, atunci cand viata ne pune bete in roate, exista un motiv. Si acest motiv va va face sa va maturizati daca veti face lumina asupra lui.

Sansa, o problema de abordare? In sfarsit, veti decide singuri daca vreti sa integrati factorul sansa in viata dumneavoastra. Personal, nu cred in sansa dar fiecare are punctul lui de vedere. Sunt de acord cu faptul ca ne putem naste intr-un mediu mai mult sau mai putin bun, dar asta este o cu totul alta istorie. Cu toate acestea viata este o serie de oportunitati de care putem profita sau nu. Fiecare oportunitate de care profitam va fi o posibilitate de evolutie si de imbunatatire a vietii noastre. Sunteti deci un norocos in viata?

Personalitati Multiple. Cazul Billy Milligan.

      

      Billy Milligan este cunoscut pentru sindromul personalitatii multiple (tulburare disociativa de identitate). Nascut in 1955 in Statele Unite, el este arestat in 1975 pentru mai multe crime si violuri. Procesul sau istoric a fost supra-mediatizat in acea epoca.

      Billy Milligan este o figura legendara, nu numai in analele psihologiei, dar si in constiinta multor cititori fascinati de istoria sa. Billy a fost acuzat de mai multe crime in timpul sederii sale la Universitatea din Ohio, cand s-a admis ca nu “Billy” a comis acele crime - ci una din cele 24 de personalitati ale sale. A fost declarat nevinovat din cauza iresponsabilitatii. In 1991, diferitele personalitati ale lui Billy au fusionat intr-una singura si unica, si el a fost declarat clinic vindecat.

      Conform biografiei sale, scindarea personalitatilor sale s-ar fi produs la varsta de 8-9 ani. Copilul era in mod constant umilit si lovit de catre tatal sau vitreg, care in plus il si viola. In exact aceea perioada personalitatea de baza a lui Billy s-a scindat in multe altele.

      Proscesul sau este particular prin faptul ca Billy a fost prima persoana care a pledat nevinovat din cauza personalitatilor multiple. Ne putem imagina usor, ura pe care a suscitat-o aceasta decizie, in sanul unei Americi a anilor ‘80, atunci cand maladiile mentale erau inca putin cunoscute. “Este mult prea usor! s-au indignat unii. Veti elibera un violator doar pentru ca a zis ca nu este el! au explodat altii”.

      De fapt, atrasi de media si de politicienii care au instrumentat cazul lui Billy, oamenilor le-a fost greu sa creada versiunea violatorului Milligan. Trebuie sa admitem ca acest caz a semanat cu o istorie nebuneasca: violatorul dovedit afirma ca nu a fost el cel care era prezent cu femeile in campus, ci o lesbiana indragostita. Totusi, trebuie sa tinem bine cont de ceea ce reprezinta sindromul personalitatilor multiple pentru bolnav. Deja, cum chiar Billy remarca, el nu prezinta mai multe personalitati ci mai multe “persoane” distincte. Trebuie sa intelegem ca atunci cand o persoana preia controlul corpului, ea dispune de propria sa personalitate, bineinteles, dar si de propriile ei amintiri exclusive. Astfel, ea nu-si aduce aminte decat de ceea ce i se intampla ei, exclusiv. Cand stim ca personalitatile se pot schimba de nenumarate ori, in mod spontan, de-a lungul zilei, intelgem ca acest lucru poate fi dificil de controlat. “Cum am ajuns aici? Cine sunt acesti oameni care se comporta ca si cum ne-am cunoaste?”

      Aceasta a produs situatii stranii in care una din personalitatile lui Milligan flirteaza cu o femeie pe care o descopera la el acasa, presupunand ca este prietena unui membru al “familiei” sale. Caci Billy este constient de starea sa. Cea mai logica dintre personalitatile sale, Arthur, a dedus acest lucru din observatiile sale si ajunge pas cu pas sa puna in relatie ansamblul personalitatilor sale. In timpul perioadelor cand mintea lui Billy est mai clara, personalitatile pot chiar discuta intre ele. Acest lucru poate parea dificil de conceput, dar, dupa cum explica Arthur care trebuie sa faca dovada de pedagogie fata de copiii familiei sale, aceasta se intampla ca si cum toata lumea s-ar gasi intr-o camera intunecata cu un mare proiector in centru, si ca cel care ar fi sub proiector ar “prinde constiinta” pentru exterior.

      Avem deci nu mai putin de 24 persoane diferite care isi disputa intaietatea sub proiector in capul lui Billy Milligan. Si creierul sau este foarte performant pentru ca, in afara de administrarea amintirilor acestei frumoase lumi, mai multe personalitati au aptitudini cu adevarat extraordinare. Arthur de exemplu, a invatat medicina singur si stie sa vorbeasca mai multe limbi. Ragen a invatat sa utilizeze toate felurile de arme de foc si poate sa-si controleze secretia de adrenalina pentru a se apara eficace. Tommy est maestru in arta evaziunii. Adaugati la asta faptul ca un mare numar din personalitatile sale au un talent real in pictura, fiecare cu specializarea sa, bineinteles.

      Totusi, ceea ce pare frumos pe hartie are si dezavantaje. Billy nu controleaza neaparat schimbarile personalitatilor sale. Si asta este problematic, cand anumite personalitati ii atrag sistematic necazuri. Unele au tendinte criminale sau sunt pur si simplu distructive. De asemenea, cu cat dispune de un esantion de competente utile mai variat, cu atat sufera mai mult de defectele personalitatilor care preiau controlul. Ragen de exemplu este daltonist, Christen este dislexic, Shawn este surd, Danny nu suporta prezenta oamenilor si tot asa…Si asta fara se tinem cont de limitele fizice ale copiilor. De exemplu, el nu poate ajunge la un dulap situat sus ,cand un copil este la comanda, sau cand este  obligat sa-si abandoneze rucsacul devenit prea greu, chiar in mijolcul strazii cu toate ca nu avea nici o problema sa-l care un moment inainte ca si adult…In fine, pentru a termina, voi cita cateva pasaje care m-au marcat, extrase din biografia lui Billy Milligan. La un moment dat, Billy explica avantajele de a avea mai multe personalitati, printre care si copii: “Asta-mi permite sa am o privire noua asupra lumii. O privire complet diferita care-mi permite sa vad lucruri pe care un altul nu le-ar fi vazut”

      Billy face mai ales referinta la copiii familiei a caror privire este cea mai diferita de aceea a unui adult. Intr-un alt moment, in timpul tratamentului sau de incercare de fuzionare a ansamblului personalitatilor sale, el declara: “Mi s-a spus ca uniunea tuturor partilor mele ar fi mai puternica decat suma personalitatilor individuale. Dar in cazul meu asta nu e adevarat, uniunea personalitatilor mele este mai putin puternica.” Billy se plange aici ca se simte diminuat in timpul fuziunii, ca talentele sale sunt tocite si ca nu mai dispune de timp pentru a munci la toate.

      Iata cele 10 personalitati cunoscute de psihiatri, avocati, politie si media la data procesului:

1.William Stanley Milligan(Billy),26 ans. Este personalitatea originala, personalitatea de baza,”Billy ne-fuzionat,Billy disociat”. Si-a abandonat studiile in timpul liceului. Un metru optzeci, optzeci de kilograme. Ochi albastri, par brun.

2.Arthur, 22 ani. Englezul. Rational, lipsit de emotii, se exprima cu un puternic accent britanic. Autodidact in domeniul fizicii si chimiei, studiaza tratate de medicina. Scrie si citeste curent in araba. Foarte conservator, partizan declarat al capitalismului si ateu militant. A fost primul care a descoperit existenta tuturor “celorlalti”. In situatii care nu prezinta pericol este personalitatea dominanta si decide cand sa acorde constiinta unui membru al “familiei”. Poarta ochelari.

3.Ragen Vadascovinich, 23 ani. Paznicul furiei. Numele sau vine de altfel din englezescul “rage-again”(furie din nou). De origine iugoslava, se exprima cu un accent slav pronuntat, citeste, scrie si vorbeste sarbo-croata. Specialist in arme de foc, munitii, si karate. Demonstreaza o forta extraordinara pe care o supune propriei secretii de adrenalina. Comunist si ateu. Este protectorul familiei, ca si al femeilor si copiilor in general. Este el cel care ia controlul constiintei in situatii periculoase. A cunscut criminali si drogati, si s-a recunoscut vinovat de diverse crime si violente. Cantareste 85 kilograme, bratele sale sunt enorme. Paros, poarta o lunga mustata. Nu distinge culorile si deseneaza deci in alb si negru.

4.Allen, 18 ani. Este masluitorul, escrocul. Descurcaret si abil manipulator, este cel mai adesea insarcinat de relatiile cu strainii. Agnostic, el intelege sa “profite la maxim de trecerea sa pe aceasta lume. Canta la tobe si picteaza portrete. Este singurul fumator din toata “familia”. Foarte intim cu mama lui Billy. Aceeasi talie cu Billy dar greutate mai mica. Poarta o carare pe dreapta si este singurul dreptaci al familiei.

5.Tommy, 16 ani. As al evaziunii. In general confundat cu Allen, dar agresiv si antisocial. Canta la saxofon, specialist in electronica, pictor peisagist. Par saten deschis, ochi de chihlimbar.

6.Danny, 14 ani. Temator. Ii este frica de altii in general, de barbati in special. A fost intr-o zi silit sa-si sape propria groapa, inainte sa fie ingropat de viu. In consecinta nu picteaza decat naturi moarte. Par blond pana la umeri, mic si slab.

7.David, 8 ani.Paznicul durerii, cel care simte pentru ceilalti. Ia asupra lui ranile si durerile tuturor celorlalte personalitati. Hipersensibil, foarte fin, dar incapabil de a-si mentine mult timp atentia. Confuz si framantat in majoritatea timpului. Par roscat, ochi albastri, micut si plapand.

8.Christine, 3 ani. Micuta de la colt, astfel numita pentru ca la gradinita este trimisa constant la colt. Este o mica inteligenta englezoaica care stie sa citeasca si sa scrie dar sufera de dislexie. Iubeste sa deseneze si sa coloreze flori si fluturi. Par blond pana la umeri, ochi albastri.

9.Christopher, 13 ani. Frate al Christinei. Accent britanic foarte marcant. Supus dar derutat. Canta la armonica. Par brun-blond, seamana cu cel al Christinei dar mai scurt.

10.Adalana, 19 ani. Lesbiana. Timida, solitara si introvertita. Scrie poezii. Face bucataria si menajul pentru ceilalti. Par lung negru si drept, sufera de nistagmus, ceilalti spun despre ea ca “are ochi care danseaza”

Energia Negativa

         

               Nimic nu este mai deprimant decat sa fiti inconjurati de oameni negativi, care aspira la energia dumneavoastra (buna). Pentru a tine piept acestui camp energetic nefast, iata cateva moduri de a nu va mai lasa coplesiti si de a opri aceste energii nefaste. Explicatii.

Oamenii negativi si care se plang sunt aspiratoare de energie care trebuiesc oprite! De cate ori nu v-ati simtit epuizati sau chiar “goliti” dupa lungul monolog al unei persoane deprimate si smiorcaite care a petrecut trei ore plangandu-se de micile sale griji cotidiene? Da, ni s-a intamplat tuturor, cel putin odata, sa fim confruntati cu o persoana care vede totul in negru. De altfel, un studiu american publicat in Psychological Science a demonstrat recent ca persoanele depresive ar fi mai putin receptive la culori. De fapt, se pare ca persoanele sub influenta unei emotii negative intense determina mai greu anumite culori (in special albastru-galben) datorita lipsei de dopamina. Acest hormon al fericirii joaca deasemenea un rol important la nivelul retinei mai ales in perceperea culorilor din axa albastru - galben.

Bineinteles, ni se intampla sa simtim compasiune sau chiar empatie, pentru ca noi putem resimti suferinta si emotiile persoanei din fata noastra, ca si cum ele ar fi ale noastre. Este pe deplin uman. Doar ca, noi absorbim energia oamenilor care ne inconjoara, ceea ce poate avea un impact fizic, mental si spiritual…Este natural sa dam un sprijin emotional oamenilor care sunt aproape de noi, dar trebuie sa stim la fel de bine sa ne protejam de persoanele care abuzeaza de intelegerea noastra.

Iata cateva modalitati de a inceta sa absorbim energia negativa:

Invatati sa luati distanta. Oamenii care sa plang fara incetare sunt adevarate aspiratoare de energie pozitiva. Trebuie deci sa incercam sa ii tinem la distanta fara sa-i ignoram sau sa ne aratam indiferenti la durerile lor. Este important sa ne aratam prezenti pentru cei care au nevoie de noi dar la un moment dat trebuie sa stim cum sa ne protejam. Aceasta tendinta de a fi “afectat” de grijile altora este deasemenea revelatoare pentru perceptia pe care o au altii despre dumneavoastra (efectul oglinda). Cu cat va veti simti mai afectat de ceea ce va povestesc altii cu atat va veti simti mai “dependent” de complimentele celorlalti, pentru ca aveti nevoie ca toata lumea sa gandesca de bine de dumneavoastra si actiunile dumneavoastra. Insa ar trebui sa stiti ca nu toata lumea este ca dumneavoastra si nu poate deveni ca dumneavoastra. Invatati sa va iubiti mai intai si pastrati distanta de oamenii care nu vor (intotdeanua) binele.

Tineti ‘vampirii’ la distanta. Cunoastem cu toti in anturajul nostru “vampiri” de emotii, care vin sa suga energia noastra vitala pentru a ne transforma in zombi deprimati. Acest tip de profil este foarte puternic si extrage din noi fortele de care are nevoie pentru a ne lasa apoi intr-o stare mai rea decat a lor. Acesti oameni vor fi primii care sa bata la usa dumneavoastra atunci cand vor avea nevoie de o ureche atenta pentru a-si incarca bateriile (si a le goli pe ale dumneavoastra) si nu vor fi neaparat disponibili in momentul in care veti avea nevoie de ajutorul lor. Amintiti-va ca rolul dumneavoastra nu este de a rezolva problemele altora. Daca aceste persoane nu sunt capabile sa se ajute pe ele-insele, nu aveti dumneavoastra de ce sa purtati povara pentru ele.

Sa stii cand sa spui NU. Invatati sa va fixati limite. Bineinteles, sa spui Nu cuiva este considerat ce nepoliticos dar nu sunteti obligati sa justificati aceasta alegere persoanei din fata dumneavoastra. Daca nu va simtiti respectat, ridicati-va pentru a impune respectul.

Sa stii sa-ti acorzi timp. Este important sa stii sa-ti acorzi timp pentru tine, departe de toata lumea. Astfel, veti putea se va concentrati mai bine pe propriile ganduri si dorinte. Lucruri simple cum ar fi: ramaneti mai mult in pat dimineata pentru a va asculta vocea interioara, o baie buna sau pur si simplu o plimbare in natura…Trebuie sa privilegiati momentele de reconexiune cu dumneavoastra. Va veti da seama ca la scara universului nu suntem decat un graunte de nisip si ca viata continua intotdeauna, cu sau fara problemele cu care ne intalnim in fiecare zi.

Asumarea responsabilitatilor. Sunteti singura persoana responsabila pentru ceea ce simtiti si pentru emotiile dumneavoastra. Atunci cand preluati responsabilitatea emotiilor, va veti elibera de influenta pe care o pot avea altii asupra dumneavoastra. Veti castiga in forta emotionala, in acest mod, fiind mai rezistent, imbunatatindu-va increderea in dumneavoastra si crescandu-va stima de sine. Invatati sa fiti pozitivi in cotidian. Atunci cand veti avea ganduri negative invatati sa le lasati sa plece. Si notati ca un simplu strigat poate fi cel mai bun remediu pentru a indeparta o emotie negativa.

Psihopat versus Sociopat

      Ati auzit cu certitudine in presa ca un anumit criminal sau infractor este un “sociopat”. Dar ce inseamna sociopat mai exact? Este acelasi lucru cu psihopat? Ce implica a fi sociopat? Toti sociopatii sunt infractori? Descoperiti toate aceste lucruri in articolul urmator.

      Ce este un sociopat. Termenul de sociopat este ceva destul de confuz si polemic. In zilele noastre, expertii nu se pot pune de acord. In general, termenul de sociopat se utilizeaza pentru a descrie un subtip de problema antisociala a personalitatii, cu scopul de a o diferentia de psihopatie. Sociopatii au mai fost numiti si psihopati secundari, pentru a fi diferentiati de psihopatii primari. Animiti psihologi prefera termenul de sociopat pentru a include in acelasi timp si sociopatii si psihopatii, caci in aceasta maniera ii delimitam mai bine de termenul de psihoza (tulburare care nu are nici o legatura). Altii cred ca este mai logic sa-i numesti sociopati pe cei care sufera de aceasta tulburare din cauza factorilor de mediu si psihopati pe cei care sufera din cauza factorilor psihologici si biologici. Dupa manualul de diagnostic, tulburarea antisociala a personalitatii consista intr-o violare sistematica a drepturilor celorlalti si apare in jurul varstei de 15 ani. Aceasta tulburare poate fi rezumata de punctele urmatoare: a nu se incadra in normele sociale; minciuni si inselaciuni repetate pentru a insela sau doar pentru placere; impulsivitate si incapacitatea de a planifica cu anticipatie; iritabilitate si agresivitate; securitate personala sau a altora putin importanta; iresponsabilitate; absenta remuscarilor pentru actele sale.

Cum sa diferentiem un sociopat de un psihopat. Desi acesti doi termeni fac referire la o tulburare antisociala a personalitatii, sociopatia si psihopatia se referea la doua tulburari diferite. Aceasta diferenta intre sociopatie si psihopatie poate uneori sa fie destul de confuza, si uneori acesti doi termeni sunt utilizati indistinct. Trasaturile comune ale acestor doua tulburari sunt: dezinteres pentru legi si norme sociale, dezinteres pentru drepturile altora, absenta remuscarilor sau a sentimentului de culpabilitate; tendinte de comportament agresiv.

      Sociopatii sunt mai emotionali. Ei au tendinta sa fie mai nervosi si se agita mult mai usor. Sunt adesea victime ale crizelor de manie trecatoare. Au in general un nivel cultural si social destul de jos si traiesc in suburbii ale oraselor. Au dificultati in a-si mentine un job pe o perioada mai lunga de timp. Le este dificil sa creeze legaturi de intimitate cu alti oameni, desi nu le este imposibil. Crimele sau delictele sunt cel mai adesea dezorganizate si improvizate la persoanele sociopate.

Psihopatii sunt planificatori si le lipseste empatia. Persoanelor care au o personalitate psihopata le lipseste empatia si sunt incapabile sa creeze legaturi emotionale. Ei sunt adesea fermecatori la prima vedere, ceea ce le permite sa-i manipuleze si sa-i insele pe ceilalti. Sunt adesea bine educati, inteligenti si au in general un job stabil si un loc bun in ierarhia sociala. Daca aceste persoane comit o crima sau un delict, ele il vor planifica cu grija si vor sti sa-si pastreze emotiile sub control. Sunt persoane reci si calculate, ceea ce le diferentiaza de sociopati.

Cauzele sociopatiei si psihopatiei sunt diferite. Ne gandim ca pshihopatia este rezultatul unei configuratii biologice si genetice determinate, in timp ce la originea sociopatiei se gasec mai degraba factori de mediu. Sunt experientele precoce care influenteaza cel mai mult dezvoltare unei personalitati sociopate. Psihopatia este un defect psihologic al dezvoltarii zonei cerebrale legate de controlul emotiilor. Pe de alta parte, sociopatia este legata in general de un traumatism infantil, cum ar fi un abuz fizic sau emotional. Astfel ca aceasta din urma pare mai degraba invatata decat innascuta. Sociopatii pot in anumite situatii si cu anumite persoane sa resimta empatie. In mod contrar, trebuie sa precizam ca toate persoanele care au suferit de un traumatism nu devin neaparat sociopati. Astfel, ne gandim ca exista persoane cu trasaturi de temperament care sunt predispuse sa fie sociopati daca ele traiesc situatii de abuz sau de traumatisme. Aceasta poate explica diferentele de capacitate de reabilitare care exista intre aceste doua tulburari. Psihopatii au foarte putine sanse de a se reabilita si au tendinta de a recidiva. Sociopatii au din contra mai multe sanse de a se reabilita, la fel ca infractorii normali.

Nu toti sociopatii sunt infractori. Chiar daca este adevarat ca exista multe persoane in puscarie care sunt sociopati (mai multi decat psihopati), tulburarea de personalitate antisociala nu este sinonima cu delicventa. Persoanele care sufere de aceasta tulburare sunt doar mai inclinate sa aiba o conduita infractionala, dar nu ii sunt destinati. Multi sociopati si psihopati sunt perfect integrati in societate, si chiar daca au tentina de a fi mai agresivi, nu sunt toti delicventi.

Sociopatia in copilarie. Tulburarea antisociala a personalitatii nu apare dintr-o data. Ea se construieste, cel mai adesea, in copilarie. Cum putem sti daca copilul nostru va deveni un sociopat sau un psihopat? Persoanele sociopate au in mod normal, probleme de comportament in copilarie. Cum sa modificam acest comportament rebel la copii? Tulburarea de personalitate antisociala se caracterizeaza printr-o ruptura cu normele care duce la minciuna, inselaciune si chiar la comportament agresiv impotriva altora, a animalelor sau a propriei persoane. Unul din factorii de risc de care trebuie sa tinem cont este deficitul de atentie cu hiperactivitate. Este important sa fie diagnosticat rapid acest gen de tulburare, pentru a putea evita complicatiile care ar putea aparea.

Cinci Experimente Incredibile

      Oamenii maimuta a lui Ilya Ivanov. Nascut in 1870, Ilya Ivanov era un eminent biolog rus specializat in inseminarea artificiala si hibridizare animala. A fost unul dintre primii oameni de stiinta care a obtinut, in mod artificial, un hibrid intre zebra si magar, si intre alte manipulari, a ajuns sa incruciseze o vaca si o antilopa. In 1910, la congresul mondial de zoologie de la Graz, Ivanov a evocat posibilitatea de  trecere la o etapa superioara: crearea unui hibrid om-maimuta. Si-a inceput proiectul in 1926, atunci cand Institutul Pasteur i-a permis sa isi efectueze experimentele in Guineea franceza. Sustinut de guvernul sovietic, care dorea promovarea Darvinismului in detrimentul religiei, Ivanov insemineaza 3 femele cimpanzeu cu sperma umana. Spre marea sa deceptive, toate tentativele sale fura infructuoase. Decise atunci sa efectueze operatia inversa, fecundand femei cu spema de cimpanzeu, dar autoritatile colonialiste se opusera acestui lucru. Intorcandu-se in Uniunea Sovietica, Ivanov nu isi abandoneaza ambitiile. In 1929, cu ajutorul Asociatiei Biologistilor Materialisti, el a putut sa-si reia proiectele de hibridizare si a inceput sa caute femei gata sa se lase inseminate. Oricat de demn de mirare ar putea sa para, Ivanov a primit mai multe scrisori, in care cateva voluntare ar fi acceptat, dar experienta nu a putut niciodata dusa la bun sfarsit. Singura maimuta mascul care era la dispozitia lui Ivanov a murit din cauza unei  hemoragii cerebrale inainte de debutul experimentelor. In 1930, urmare a agitatiei politice care afecta institutele ruse de stiinta, Ilya Ivanov a fost arestat si apoi exilat la Alma Ata, unde a lucrat pentru institutul kazah de zoologie. El a murit doi ani mai tarziu, fara sa-si realizeze niciodata ideea fixa.

      Implanturile cerebrale ale doctorului Delgado. Jose Delgado este un neuro-psiholog a carui cea mai mare parte a carierei  fost consacrata unui singur scop: controlul creierului. Diploma la Universitatea din Madrid si infirmier militar in timpul razboiului din Spania, el se alatura departamentului de psihlogie de la Yale in 1950 unde devine unul din pionierii stimularii electrice cerebrale (brain electro stimutation, BES). BES consta in implantarea de electroni in interiorul craniului pentru a stimula diferitele regiuni ale creierului. Aceasta operatie este capabila sa provoace efecte impresionante ca: miscari involuntare, emotii violente sau chiar halucinatii. Marea inovatie a lui Delgado a fost un sistem de control la distanta , pe care l-a botezat “Stimoceiver”. Cu acest dispozitiv el putea literelmente telecomanda reactiile subiectilor sai, a caror miscari nu mai erau constranse de cablurile care le ieseau din cap. Gratie Stimoceiver-ului, Delgado a fost capabil sa manipuleze o maimuta ca pe o marioneta: apasand pe un buton ajungea sa o faca sa-si miste capul, ochii ,corpul cat si sa o faca sa maraie sau putea chiar sa-i controleze somnul. Pe subiectii sai umani, doctorul declansa emotii intense mergand de la euforie la manie si trecand prin iubire, ca in cazul unei paciente care ii declara dragostea ei in timpul unei experiente. Un alt subiect se declara incapabil sa-si mentina palma deschisa atunci cand stimularea avea loc. Dar experienta care l-a facut celebru pe Delgado s-a  derulat in Spnia in anul 1963, intr-o arena din Cordoba. Pentru a demonstra eficacitatea metodelor sale, el tinu piept unui taur de lupta pe care il “implantase” in prealabil. Bestia se napustea si atunci cand ajungea la cativa pasi de Delgado, acesta apasa pe butonul transmitatorului sau, taind elanul animalului. Stimularea electrica a creierului a fost obiectul unei vii controverse in timpul anilor 70-80, anumite persoane acuzandu-l ca fijnd un mijloc de control totalitar. Subventiile au inceput deci sa se subtieze, in consecinta  si dr Delgado s-a concentrat pe munci mai putin sulfuroase. Insa mostenirea sa a ramas vie, asa cum o demonstreaza un porumbel telecomandat pus la punct de cercetatorii chinezi in 2007

      Duncan MacDougall si greutatea sufletului. La debutul secolului 20, un medic american pe nume Duncan MacDougall a vrut sa demonstreze stiintific existenta sufletului. El a plecat de la principiul ca daca sufletul chiar exista, trebuia sa aiba o baza meteriala si in consecinta o greutate. Pentru a se asigura de acest lucru, MacDougall nu vedea decat o singura solutie: sa cantareasca un om pe punctul de a muri, inainte si dupa trecere. Isi incepu macabrul experiment in 1900, dupa ce un centru pentru tuberculosi l-a autorizat sa-si desfasoare experientele pe pacientii muribunzi. Patul primului subiect a fost plasat pe un mare cantar si atunci cand muribundul isi dadu ultima suflare, MacDougall nota o pierdere de 21 grame. Cum nu gasea explicatii biologice ale acestei diferente, doctorul deduse ca aceste 21 de grame corespund in mod necesar greutatii sufletului. MacDougall reitera experienta de inca 5 ori si obtinu rezultate similare, intarindu-si ideea ca isi demonstrase teoria. Prin urmare el a reprodus  aceasta operatie asupra a 15 caini, dar fara sa observe pierderea; dupa el, acest lucru ar demonstra ca doar omul este dotat cu un suflet. Atunci cand cercetarile doctorului fura publicate in 1907, media a incercat cu frenezie sa sustina ideea, dar comunitatea stiintifica a pus sub lupa cercetarile doctorului. Rezultatele lui MacDougall nu erau foarte precise, variind de la un subiect la altul, si esantionul sau de pacienti era prea mic pentru a fi intr-adevar semnificativ. Fara a mai spune ca expedia un pic cam rapid alte cauze posibile ale variatiilor greutatii. Doctorul cadea adesea in capacana “confirmarii”, care consta in a privilegia informatiile care mergeau in sensul ipotezei sale, eliminand elementele contradictorii: intr- unul din cazuri pierderea de greutate s-a produs cu 1 minut dupa moarte, dar MacDougall a concluzionat ca asta s-ar datora personalitatii flegmatice a subiectului sau, a carui suflet nu era presat sa plece. Mitul greutatii sufletului s-a propagat totusi de-a lungul secolului, pana la a fi recuperat de cultura populara, cum ar fi in cazul filmului “21 grame” de Alexandro Inarritu. Cat despre MacDougall, acesta muri in 1920, fara ca nimeni sa vina sa-l cantareasca.

      Elefanti sub efectul acidului. In 1962, doi cercetatori de la Universitatea din Oklahoma, Louis West si Cherster Pierce, decisera sa raspunda unei intrebari fundamentale: ce s-ar intampla daca am da LSD unui elefant? Cu complicitatea lui Warren Thomas, directorul gradinii zoologice din Oklahoma, ei au injectat 297 miligrame de LSD unui elefant matur de 14 ani numit Tusko. Aceasta doza poate parea derizorie pentru un animal atat de voluminous dar ea corespunde de 3000 ori dozei necesare pentru declansarea la oameni a violente efecte psihotrope. Cercetatorii vroiau sa stie daca daca puteau provoca in mod artificial un “musth”, o stare de furie indusa la elefant de secretia unei glande, si cum acestia se indoiau ca oportunitatea s-ar prezenta si a doua oara, tinura sa se asigure ca doza era suficienta. Si din nefericire ea a fost mai mult decat suficienta. Indata drogul injectat, Tusko a inceput sa sa loveasca violent alergand de-a lungul parcului, inainte sa se prabuseasca la sol, cu ochii injectati. Ingroziti, cercetatorii au incercat sa il reanimeze administrandu-i antipsihotice, dar o ora si jumatate mai tarziu Tusko era mort. In articolul pe care l-au publicat cateva luni mai tarziu, West, Pierce si Thomas au concluzionat descurajati ca “elefantii par foarte sensibile la efectele LSD-ului”. In timpul anilor care urmara, o controversa izbucni in legatura cu ce anume il omorase pe Tusko. Era vorba de insusi LSD? Sau de drogurile utilizate pentru a-l reanima? Sau poate de modul de administrare? Un profesor de psihofarmacie numit Ronald Siegel decise sa transeze acest subiect in 1982, cand , la randul sau, a administrat LSD la doi elefanti. Dar pentru a nu reproduce eroarea predecesorilor sai, se multumi sa verse drogul in apa animalelor. De aceasta data, nu numai ca elefantii nu au sucombat in urma unei crize, dar in plus ei au parut sa fie destul de destinsi, balansandu-se leger si lasand sa le scape vocalize stranii inainte de a reveni la normal, 24 ore mai tarziu. Experienta lui Siegel a demonstrate ca in alte circumstante, Tusko ar fi putut trai cea mai extravaganta calatorie elefanteasca de la cea a lui Dumbo.

      Cei trei Christosi din Ypsilanti. Pe 1 iulie 1959, trei oameni au fost reuniti in clinica psihiatrica Ypsilanti, in Michigan. Se numeau Clyde Benson, Joseph Cassel si Leog Gabor, si fiecare dintre ei era convins ca este Iisus Christos. Timp de doi ani ei au fost in centrul uneia dintre cele mai stranii experiente a istoriei psihologiei. La originea acestei intalniri se afla curiozitatea lui Milton Rokeach, un psiholog pasionat de problema identitatii. Rokeack vroia sa exploreze relatiile care exista intre convingerile noastre cele mai profunde si perceptia pe care o avem despre identitatea noastra. In ce masura identitatea noastra poate fi pusa in discutie? Si care ii sunt limitele? Pentru a incerca sa raspunda acestor intrebari, Rokeach avu ideea sa stranga trei pacienti psihotici convinsi ca sunt aceeasi persoana si de a le studia reactiile. Daca credinta lor eronata putea fi zdruncinata de aceasta confruntare, atunci poate ca s-ar fi ameliorat si conditia lor. Ceea ce putem spune este ca, primele lor intrevederi  nu au mers chiar in acest sens: fiecare din pacienti avea o buna explicatie pentru impostura celorlalti. Pentru Benson, ceilalti nu erau intr-adevar vii si era o masinarie in interiorul lor care vorbea in locul lor. Pentru Cassel, ceilalti doi nu puteau fi Iisus petru simplul motiv ca erau pacienti ai unui spital psihiatric. Gabor, in fine, gandea ca cei doi camarazi se prefaceau a fi Christos doar pentru prestigiul lor. Psihologul ii incuraja sa dezbata regulat, dar cei trei se agatau de convingerile lor si intr-un stil mai putin crestin sfarsira chiar prin a se incaiera. Intr-o zi Rokeach le arata un articol consacrat experientei intr-un ziar local, cerandu-le sa-i spuna ce gandesc despre asta. Nici unul din cei trei nu recunoscura pacientii de care era vorba (numele lor nu erau precise in articol) si pentru Benson era chiar clar ca locul acestor bolnavi era intr-un azil. In aprilie 1960 Gabor anunta ca asteapta o scrisoare de la sotia lui. Cum nu fusese niciodata insurat, Rokeach vazu acolo o oportunitate de a merge un pic mai departe in experimentul sau si incepu sa se prefaca ca este sotia imaginara a pacientului sau, trimitandu-i scrisori. Gabor se supunea micilor rugaminti si sfaturi ale sotiei imaginare, mai putin cand ea ii sugera sa puna in discutie identitatea lui divina. Dupa aceea Cassel incepu si el sa primeasca false scrisori de la directorul spitalului, cerandu-i sa-si schimbe comportamentul pentru a-si accelera vindecarea, dar fara success. Doi ani dupa intalnirea lor, cei trei Christosi de la Ypsilanti nu isi modificasera aproape deloc convingerile. Milton Rokeach decise atunci sa opreasca experimentul, concluzionand ca acesti oameni preferasera sa gaseasca mijloace sa traiasca in pace mai degraba decat sa regleze problema identitatii lor. El isi impartasi remuscarile 20 de ani mai tarziu declarand ca nu avea “nici un drept, chiar in numele stiintei, de a se juca de-a Dumnezeu cu pacientii sai”. O formula cel putin adecvata..

Golem sau Omul de Argila

      

      Putine persoane nu au auzit povestea  Golemului, aceasta creatura stranie, careia i-a dat viata intr-o buna zi, celebrul rabin Yehouda Levai ben Betzalel, profesorul mistic din Praga, care a trait acum mai bine de 400 de ani. Minunate povestiri despre acesta uimitoare creatura ne-au fost transmise din generatie in generatie. Vechea sinagoga Maharal, aflata in  batranul cartier evreiesc din Praga, n-a incetatat sa atraga numerosi vizitatori si turisti, atat evrei cat si de multe alte religii. Nu numai pentru ca este una din cele mai vechi din oras dar si pentru ca se spune ca resturile din argila ale Golem-ului sunt conservate in podul acestui loc de rugaciune. Nimeni nu are voie sa urce acolo. Si cand vizitatorii intreaba de ce, li se raspunde ca nu se poate din motive de securitate, pentru ca acoperisul, subred, se poate prabusi. De fapt, acest pod a fost interzis vizitatorilor de ani buni, fiind considerat ca un loc sacru.

      Falsele acuzatii. Poate ca nu suntem in stare sa intelegem mare lucru din cartile sfinte pe care marele rabi le-a scris si care sunt o sursa inepuizabila de inspiratie. In schimb suntem fascinati de povestirile despre Golem, pe care batranul Zekhariah, avea obiceiul se ni le spuna din cand in cand, si mai ales in timpul sarbatorii de Pessa’h. In acele timpuri se intampla rar sa treaca o sarbatoare de Pessa’h fara un atac, sau amenintarea unui atac din partea unei populatii dezlantuite si debordand de resentimente impotriva evreilor fara aparare. In scopul protejarii comunitatii evreiesti din Praga contra falselor acuzatii si a atacurilor, rabinul l-a creat pe Golem, un personaj de argila caruia i-a insuflat viata prin invocarea Numelui lui Dumnezeu, fapt ce numai sfinti cabalisti de o valoare exceptional il pot face. Se afirma ca insasi nasterea rabinului a dus la prabusirea unei astfel de acuzatii, dupa cum o atesta povestirea urmatoare.

      Un provocator. Rabinul Betsalel, tatal lui Yehouda si seful comunitatii evreiesti din Worms, era asezat la masa, pentru sarbatoarea de Sedere, in compania catorva invitati de marca si a catorva nevoiasi fara casa. Cand, conform obiceiului, a sosit momentul sa se deschida usa profetului Elie, sotia rabinului Betsalel, insarcinata in noua luni a fost cuprinsa de durerile facerii. Cativa invitati s-au grabit sa fuga in cautarea unei moase. In acel moment , un individ cu o aparenta dubioasa, a profitat  de intuneric pentru a se apropia tiptil de casa rabinului Betsalel. Purta pe umar un sac continand cadavrul unui copil crestin iar intentia lui era de a deozita sinistrul pachet in beciul rabinului, pentru ca acesta sa fie acuzat, cu probele de rigoare, de infaptuirea unei “crime rituale”. Dar vazand usa casei deschizandu-se cu zgomot, si mai multi oameni precipitandu-se afara, tradatorului i se facu frica si fugi. Dadu peste o patrula de politie. Un om care fuge in plina noapte nu poate decat sa ridice suspiciuni. Fu oprit iar cadavrul copilului fu descoperit. Cuprins de panica, ticalosul recunoscu fara greutate ca niste complotatori il insarcinasera, contra unei sume de bani, sa depoziteze sacul cu continutul sau macabru in beciul rabinului Betsalel. Astfel, inainte chiar de a se naste, Yehouda salva comunitatea evreiasca de o teribila nenorocire.

      Cand Yehuda deveni marele rabin al orasului Praga, pericolul era si mai mare pentru evrei. Un calugar numit Tadeusz, antisemit notoriu, genera si sustinea ura contra evreilor, folosindu-se de tot felul de masinatiuni. Insa asta nu il ingrijora prea mult pe rabin.El se ruga mereu lui Dumnezeu pentru a le veni in ajutor. Apoi avu un vis in care i se indica ceea ce trebuia sa faca in acele circumstante. A doua zi dimineata, ii chema pe ginerele sau si pe discipolul lui cel mai apropiat si le comunica secretul pe care Cerul i-l revelase “Noi trei, vom forma un Beth Din (curte de justitie) regulata si vom face un Golem din argila care ne va ajuta sa ne aparam impotriva dusmanilor nostril”, concluziona el.

      Nasterea Golemului. Cei trei oameni s-au indreptat catre Mikve unde s-au purificat trei zile, cu posturi si rugaciune, curatandu-si spiritele si inima. In zorii celei de-a treia zi pregatira un pachet de haine de talia unui om normal si il dusera intr-un loc, in afara orasului, nu departe de un rau. Acolo modelara o statuie de argila avand aparenta si talia unui om; era intr-o pozitie inclinata, cu fata indreptata spre cer. Rabinul ii spuse ginerelui sau,care era un Cohen, sa faca sapte Hakafots (ocoluri) imprejurul Golemului, concentrandu-si mintea asupra anumitor nume si anumitor scrisori, sfinte si unele si celelalte, pe care rabinul i le dezvaluise in prealabil. Apoi ii spuse discipolului sau, care era un Levite, sa faca la fel. Pe urma rabinul efectua la randul sau cele sapte Hakafoth in jurul Golemului inert. Dupa ce termina ultimul tur, puse un pergament ce avea inscris Numele Domnului, sub limba statuii de argila. Apoi toti impreuna, recitara cu o mare concentrare versetul Sfintei Scripturi: “Si El sulfa in narile lui un suflu de viata, si omul deveni fiinta vie”. Verset pe care il repetara de sapte ori. In acel moment, Golemul deschise ochii. Atunci rabinul ii ordona sa se ridice si sa se imbrace cu imbracamintea pe care i-o adusesera.

Yossel Golem. “Numele tau este Yossel”, ii spuse rabinul Golemului. “Te-am creat cu ajutorul lui Dumnezeu petru a implini misiunea Divina de a-i proteja pe evrei contra dusmanilor lor. Te vei supune ordinelor mele, caci tu nu ai vointa propire. Locul tau va fi in interiului lui Beth Din si vei indeplini functia de Chammmache (paracliser)”. Odata lucrul infaptuit, cei trei oameni luara drumul orasului, urmati de Golem. El avea, cum am spus-o, aparenta unui om obisnuit, doar ca miscarile sale aveau o oarecare rigiditate. Mut – caci rabinul nu ii daruise darul vorbitului – era lipsit de orice farama de inteligenta. I se dadu repede noului paracliser porecla de Yossel Golem. Toata ziua statea asezat la Beth Din, tacand, nefacand nimic, privind in gol. Daca i se adresa cineva nu reactiona deloc nedeschizand gura. Fata lui se anima doar cand rabinul ii vorbea. Atunci el asculta atent, umil, apoi pleca sa execute punctual ordinul primit, oricare ar fi fost acela.

      Rabinul il trimitea pe Golem sa patruleze in ghetto. Avea multe de facut mai ales in timpul perioadei celei mai periculoase pentru evrei – de la sarbatoarea Purim pana la Pessa’h. Golemul, supus ordinelor stapanului sau, se plimba pe strazile stramte ale ghetto-ului. Avea un fler, cu care in dotase rabinul, pentru a detecta in intuneric un inamic al evreilor, oricare ar fi fost acela. Era in acelasi timp puternic si agil. Prada sa nu putea spera sa-i scape. Golemul captura derbedeul, il sufoca si apoi il transporta ca pe un balot pana in fata primariei, unde il abandona. Lucrul odata facut, disparea si lua drumul spre  Beth Din, unde isi relua locul sau obisnuit. Astfel rabinul, cu ajutorul Golemului, dejuca comploturile lui Tadeusz, a carui ura impotriva evreilor era nesfarsita. 

      

      Casa inundata. Era in timpul Erev Pessa’h si sotia rabinului era ocupata cu pregatirea casei pentru sarbatoare. Era o sarcina obositoare. Astfel, la un moment dat, ea ii ceru sotului sa-i permita sa-l foloseasca pe Yossel Golem pentru a o ajuta. Rabinului ii ordona acestuia din urma sa faca ceea ce sotia lui i-ar fi cerut. Aceasta ii spuse sa mearga sa aduca apa de la put si sa umple butoiul care se gasea in bucatarie. Yossel Golem lua doua galeti  si se indrepta spre put. Supus, le umplu cu apa, merse sa le versa in butoi. Nu trecu mult timp si butoiul se umplu. Dar Golemul, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, isi continua munca. Butoiul dadu pe dinafara, dar Golemul continua sarcina sa, fara sa-si dea seama de nimic. Si continua sa verse apa in butoiul de mult plin. Cand sotia rabinului aparu, bucataria si salonul erau inundate. “Opreste! Opreste!” tipa ea innebunita, dar Golemul nu o asculta. Ea alerga la Beth Din. “Golemul tau este pe cale sa inunde casa” ii spuse ea rabinului “si daca nu-l opresti deindata va inunda tot orasul!”. Rabinul se precipita imediat spre casa. Ii ordona Golemului sa se opreasca, ceea ce Golemul facu deindata. Cand povestea deveni cunoscuta, amuza tot orasul. Yossel Golem provocase un potop aproape  la fel de grav ca acela din timpul lui Noe. Cat despre sotia rabinului, aceea a fost prima si ultima data cand i-a cerut rabinului ajutorul straniului personaj.

      Cand situatia evreilor se ameliora si Golemul isi termina misiunea, rabinul ii ordona sa il insoteasca in podul sinagogii. Acolo, ii spuse sa se culce si sa deschida gura. Sfantul rabin scoase pergamentul pe care era inscris Numele Divin si spuse Golemului: “Esti praf, si te vei intoarce in praf”. Pe loc Golemul deveni o bucata de argila. Acesta fu sfarsitul Golemului.

O zi din Viata unui Anchetator de Fenomene Paranormale

     

    Gaurav Tiwari est anchetator de paranormal in India, unde a crede in fantome este un obicei curent. Inarmat cu o armata de gadget-uri, el vaneaza spiritele nedorite.

      Fenomenele. Este in jur de ora 11, intr-o noapte de februarie cu vant si friguroasa, iar Gaurav Tiwari, insotit de trei colegi, se afla in partea de nord a limitei orasului Delhi, in imprejurimile lui Sant Hagar. Locul adaposteste mici case din beton si parcele de teren goale invecinate unei autostrazi aglomerate. Echipa isi instaleaza echipamentul in casa lui Anurag Sharma. Acesta in varsta de 33 de ani, are un mic magazin de cartier si traieste impreuna cu parintii, sotia si copiii in aceasta micuta casa inghesuita, cu un singur dormitor.

      In interior, pluteste un miros de canalizare si vopseaua turcoaz se desprinde de pe ziduri lasand sa se vada betonul pe care il acopera. Unicul dormitor al casei nu are ferestre, este umezeala intr-un colt si mizerabile jucarii pentru copii sunt raspandite peste tot. Atasate acestei camera se gaseste o mica debara unde sunt stivuite vechi saltele si unde si-a gasit locul o veche papusa de plastic care fixeaza pe oricine ar intra inuntru.

      Sharma afirma ca este persecutat de o fantoma: cutii de oua cad misterios pe jos, mama sa afirma ca ar fi fost impinsa pe scarile ce duc la terasa, luminile palpaie si obiecte dispar din casa, ultima disparitie fiind diploma sa de studii.

      In aceasta seara, Tiwari, un om inalt, de 28 de ani, cu o tunsoare moderna si  alura de cowboy, a venit aici pentru a vedea daca poate gasi vreo urma de activitate paranormala. Ca si responsabil al Ghost Research & Investigators of Paranormal, el isi conduce echipa in timp ce isi instaleaza camerele cu infrarosu in sase locatii diferite, in casa si pe terasa. Camerele sunt legate la un mic monitor care difuzeaza imaginile incetosate in alb si negru. Masuratori de baza privind temperatura, umiditatea si campurile electromagnetice au fost deja efectuate. Aparitia unui element contrar acestor date ar putea demonstra prezenta unui spirit. Sfere apar pe furis pe ecranul monitorului. Tiwari nu le ia in seama. El explica ca asta entuziasmeaza in general vanatorii de fantome amatori, dar ca nu este vorba probabil decat de particule de praf.

      Echipa plaseaza alte accesorii in camera. Sunt doua camera video: una este dotata cu un obiectiv pentru viziune nocturna si cealalta este un aparat cu spectru complet. In opinia lui Tiwari, tinand seama ca spiritele se manifesta noaptea, este posibil sa fie filmate. Din pat, un pointer laser proiecteaza o grila de puncte verzi pe perete, reflectand tot ceea ce s-ar putea petrece in fata lor, fie ca este vorba de o entitate umana sau nu. Mai au si alte instrumente, cum ar fi un K-II meter, care masoare campurile magnetice si seamana cu o telecomanda ieftina, ornata cu cinci led-uri colorate. In plus, un inregistrator de FVE (fenomene de voce electronica) inregistreaza vocile dintr-un registru mai inalt decat urechea umana ar fi capabila sa auda. Cea mai mare parte a aparaturii vine din Statele Unite. Isi petrec toata noaptea masurand temperatura. Tiwari explica ca un spirit isi trage energia din mediul pe care-l paraseste sau in care penetreaza, ceea ce creeza o scadere brusca de temperatura.

      In timp ce anchetatorii se instaleaza, Sharma il asculta atent pe Tiwari vorbind despre spirite (pe care le numeste “constiinta unei persoane defuncte”) si despre principalele tipuri de aparitii: cele ale spiritelor “reziduale”, care nu sunt vizibile decat pentru anumite persoane si constituie un fel de pliuri in timp, ca o “caseta care se invarte la nesfarsit” si “aparitiile inteligente”, atunci cand un spirit intra in contact cu cei vii facand zgomot, atingand sau deplasand obiecte.

      Sharma pare el insusi un pic obisnuit cu fenomenele ciudate, caci, explica el, vecinii sai au fost martori a numeroase incidente. Una din cele mai apropiate vecine afirma chiar ca a vazut un batran disparand sub ochii sai, in plina strada, iar o alta declara ca a deschis usa dupa ce a auzit o voce de copil, pentru a se regasi in fata unei vaci care apoi s-ar fi transformat in caine….

      Este timpul sa inceapa, si toata lumea se aseaza in liniste. Portile si ferestrele sunt inchise. Afara, cainii latra. Tiwari si Ayesha Mohan, o actrita din Bombay care s-a reunit cu echipa de ancheta pentru aceasta noapte, sunt in dormitor. Tiwari incepe sa vorbeasca in hindi, cerand spiritului - daca exista vreunul - sa se manifesta in orice fel. Putin dupa, camera de filmat cade din cadrul sau si usa care da spre debara se inchide. Mohan paraseste in graba camera ( spune ca este speriata de ceea ce se intampla). Anchetatorii sunt entuziasti la ideea ca incidentele ar putea fi legate de existanta unei prezente fantomatice. Tiwari continua sa vorbeasca singur in obscuritatea camerei.

      Aproximativ o ora mai tarziu, doi anchetatori coboara de pe acoperis si declara ca au intrat in contact cu ajutorul aparatului K-II. Ei spun ca spiritul a raspuns prin aprinderea a doua sau trei leduri la intrebari privind sexul sau (masculin) si daca era prietenos (da). Dupa ce au explorat absolut toata casa, in jur de 4 dimineata, echipa incepe sa stranga. Mai tarziu, la birou, ei analizeaza toate imaginile si datele pe care le-au colectat pentru a gasi cauza acestor presupuse aparitii.

Energii. In fiecare luna, Tiwari si anchetatorii sai intreprind de la doua pana la 20 de anchete pe teren. In medie, primesc 40 de cereri pe luna, uneori mai multe, din partea persoanelor care semnaleaza fenomene ciudate in casele lor. Majoritatea problemelor sunt rezolvate la telefon sau pe e-mail. El si echipa sa, poate ca nu sunt primii din India care au explorat domeniul paranormal, dar Tiwari se considera un anchetator modern, gratie tehnicilor sale bazate pe aparatura de ultim moment, si apropierii sale didactice de  lumea fantomelor.

Intr-o tara plina de mituri si superstitii, el afirma ca este aici pentru a face publicul sa inteleaga care sunt “veritabilele fenomene de aparitie” si sa raspandeasca ideea potrivit careia fantomele sunt la fel de daunatoare ca o... “albina”. “Misiunea noastra”, precizeaza el,”este de a educa oamenii, de a face sa le dispara temerile”. Tiwari prefera sa fie numit “cercetator de paranormal” si nu “vanator de fantome, caci noi ne gandim ca fantomele au fost intr-o zi fiinte umane, la fel ca noi. Si noi nu vrem sa vanam alte fiinte umane”.

De la inceputul afacerii sale in 2009, Tiwari a muncit pentru a obtine o recunoastere sigura din partea publicului. Prin intermediul unei utilizari masive a retelelor sociale si a declaratiilor care, destramand anumite mituri legate de fantome, au facut sa se vorbeasca de ele - cum a fost cazul la Bhangarh (ancheta lor a fost retransimisa la televizor de Aaj Tak, televiziunea hindi de informatii cea mai urmarita din India), Tiwari a reusit sa-si construiasca o identitate ca  anchetator de paranormal al timpurilor moderne.

Originar din Lucknow, Tiwari sustine ca a intalnit prima sa fantoma in anul 2007. In acea epoca traia la DeLand, in Florida, facand un curs pentru a deveni pilot profesionist cand, intr-o seara, in timp ce era singur in casa inchiriata cu mai multi prieteni, a auzit pasi si o voce soptindu-i numele la ureche. Nu a fost decat debutul unei saptamani inspaimantatoare: el si colegii sau  au auzit de mai multe ori scartaituri la ferestre si au vazut cazand var din tavan; o fata a pretins ca a fost martora unei aparitii.

Aceste evenimente l-au facut pe Tiwari sa-si revizuiasca pozitia de “incredul fervent”. Pentru a explica aceasta experienta, el s-a lansat intr-o perioada de studii intense, incluzand mai ales obtinerea de atestate in cercetarea paranormalului, cu ramura universitara ParaNexus, o asociatie de cercetatori si anchetatori a fenomenelor anormale fondata in 2008 in Florida.

Tiwari a adus noile sale competente in India in 2009 si a fondat Indian Paranormal Society la Delhi, creind astfel prima ramura indiana  a ParaNexus. “India este o tara a razboaielor” explica Tiwari, ”plina de situri istorice care sunt considerate ca bantuite, pentru ca au murit acolo oameni. Dar majoritatea acestur sit-uri sunt doar un mit al istoriei. Putine dintre ele sunt subiectul unei veritabile activitati paranormale”. 95% din expeditiile echipei nu au dat peste activitati spectrale, indica Tiwari, nici chiar Fort de Bhanghar, orasul abandonat al lui Rajasthan care a fost mult timp prezentat ca situl cel mai bantuit din India. Insa altele s-au dovedit fructuose, cum ar fi expeditia realizat intr-o cladire parasita a armatei la Meerut. Acolo, Tiwari afirma ca a simtit o forta necunocuta si ca alti membrii ai echipei au inregistrat, cu instrumentele lor, zgomote stranii si aparitii. Anumiti membri ai expeditiei au fost chiar atinsi de spirite, descriind aceasta senzatie ca extrem de rece.

Doua zile dupa ancheta din Sant Hagar, Tiwari a trimis un e-mail lui Sharma impreuna cu o “scrisoare de multumire” si un link catre un videoclip aratand descoperirile facute in acea noapte: o aparitie, disparitia momentana a punctelor de laser, o sfera inainte de caderea camerei video, si o femeie care canta sau plange in fundalul sonor – toate virtual imposibil de distins pe clipul brut. Raportul indica prezenta a doua spirite, fara indoiala un cuplu care ar fi fost ucis intr-un accident. El explica apoi ca spiritele sunt blocate in casa din cauza “vibratiilor si a energiei sale negative”. Pentru a ii ajuta sa paraseasca locul, Tiwari propune sa se stabileasca “ordinea si armonia”. In acest sens el il sfatuieste pe Sharma sa vanda toate vechile obiecte,”vechile papusi” si sa revopseasca casa.